| |
|
| |
noaptea cuvintele se adună
īn nerostirea lor albastră
deasupra capului meu
stau nemișcate
pīndindu-mi la porți
dansul visurilor
albul binecuvīntării
așteaptă
calea lactee să se prelingă
printre degetele mele
dimineața să strănute
īncă o dată
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Dihania -
2008-01-13  |
un poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului
inceputul mi-a placut in mod deosebit
noaptea cuvintele se adună
īn nerostirea lor albastră
|
| alma -
2008-01-13 |
Evident că dimineaţa strănută, altfel iese un soi de şarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deşi nu mă prea īmpac cu verbul. Şi nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decāt să rescrii?).
|
| hialin -
2008-01-14 |
Remarc ideea de stranut al diminetii, care constituie o metafora deosebita... In rest "dansul visurilor", "albul binecuvintarii" , "cuvinte in nerostirea lor" constituie sintagme desuete. Un text mediocru...
Ialin
|
| sa(n)dness -
2008-01-15 |
mda... chiar dacă titlul nu o rosteşte, e un fel de īntoarcere la inocenţă
păcut ca un vals.
a LEX.
|
| Profetul -
2008-01-17 |
Matei,
mulțumesc pentru apreciere
Alma,
așa este, ar trebui mereu să rescriu dar tu știi foarte bine adevărul despre asta
hialin,
poate ai dreptate și poate am vrut să existe acest contrast
sadness,
iată locul unde m-aș īntoarce
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com