| |
|
| |
se pierde-
ca o sclipire de toamnă târzie
in strângerea clipei,
cântecul pădurii.
albaştri ochi,
licoare tămăduitoare toarnă
pe rănile
soldaţilor.
nu, nu se va face niciodată noapte in jurul ei !
la căpătâi,
rapsodia recunoştinţei nu va inceta peste ani
să cânte !
la o ceaşcă de ceai,
cheamă poeţii…
toaca inimilor
s-o asculte.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| mladitza -
2008-01-15 |
Un sfat pe care esti libera sa mi-l urmezi sau nu: scoate reflexivul "lor" de la sfarsit, lasa textul sa respire astfel: "toaca inimilor/ s-o asculte". Ai "zugravit" liric un portret al reginei care iubea atat de mult poezia si artele in general. Iti multumesc ca mi-ai adus aminte de regina careia i se mai spunea de catre oamenii din popor si "Mama ranitilor.
Violeta
|
| Ani -
2008-01-19 |
Violeta, multumesc ca te-ai oprit pe pagina mea, o adiere de gand frumos sa aduci
reginei.
Un an roditor, iti doresc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com