| |
|
| |
deschid uşile de la sobă
şi-ncerc să mă scap de nevoi
arunc şi vise cu spini împănate
vise ce nu miros
ci put
ca nişte datini demult spânzurate
si aşa încerc să mă rad/spăl de păcate
dar mâna mi se strânge
ca o menghină
ce taie
ce toacă
ce-ndoaie
şi oameni şi paie
trăind deja în lagăre unde mă băteam cu-o cruce
ieri am uitat că trebuia să mor mai des
degeaba viu la preoţi să mă taie
ei doar mă vad
mă cos
şi mor
şi iarăşi cresc în vin şi sânge
îmi amintesc doar vag
că mâine tre’ să mor
şi iar să cresc
…..
c-apoi să mor …
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-01-12 |
Simona, incepi cu niste versuri care ma arunca, din pacate, in afara Poeziei:
"deschid uşile de la sobă
şi-ncerc să mă scap de nevoi
arunc şi vise cu spini împănate
vise ce nu miros
ci put"
uneori, incercarea de a soca cititorul, de a-i stimula curiozitatea prin orice mijloc, duce la rezultate opuse...daca nu ti-as fi citit si alte texte si nu as fi stiut ca poti sclipi, m-as fi oprit aici. Vii apoi cu doua constructii reusite:
"ca nişte datini demult spânzurate"
si
"ieri am uitat că trebuia să mor mai des"
ca sa ma derutezi cu totul printr-un final ce nu concorda, prin limbaj, nici cu titlul, nici cu inceputul.
Incearca sa-ti pastrezi o unitate a exprimarii.
|
| d3mona -
2008-01-13 |
Îmi cer scuze că răspund aşa de târziu la comentariul tău. Mie mi-e destul de greu să fac strofele să aibă legatură între ele, aşa că mi se pare mult mai bine să le las aşa cum au venit de la sine, îţi mulţumesc pentru părerea exprimată şi sper ca data viitoare să fiu măcar cu o treaptă mai sus.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com