| |
|
| |
/ sunt un coridor umed şi întunecat /
ating toate lucrurile
ce se oglindesc în tine / am fălcile încleştate
sunt singur şi cu siguranţă mai bătrân
deschid o uşă deasupra râului cu amintiri
şi toate lucrurile rămân la locul lor
/ orbii îşi înfig ace de pick-up în vârful degetelor
trec prin faţă noastră pipăind podelele murdare /
îmi bag capul în apă şi mi se decojesc ochii
privirea se roteşte fără sens între pereţii de os
îmi acopăr faţa cu mâinile şi alerg spre tine
dă-mi te rog o petală de iris
ca să pot îmblânzi somnul
ne adunăm braţele într-o îmbrăţişare
tăcerea ne întăreşte carnea şi întoarce cerul
în ferestrele ce bat perfect
aceleaşi răni
/ femeile se întorc dintr-un război şoptit
de-a lungul râului bărbaţii spală aripile rămase
cu mâinile luminate /
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2008-01-10 |
aș zice că parcă prea multe de „ca o” și parcă prea mult descriptiv.
remarc partea centrală:
„câteodată cerul are forma unui umăr dezvelit
ating toate lucrurile ce se oglindesc în tine
peştii ne pândesc umili prin gaura cheii
deasupra noastră un cap de elefant”
|
Oriana -
2008-01-10  |
Aleks, îţi citesc poeziile întotdeauna, cu aceeaşi bucurie şi uimire. Bucuria o explic simplu: încă mai scrii. Uimirea este generată de maturizarea fiorului şi a expresiei din versurile tale. Mă bucur că nu ai uitat de elefanţi, peşti şi sper că nici de delfini. Deşi poezia abundă în metafore, îmi par bine dozate. Mult succes în continuare.
Cu drag,
O
|
| Dihania -
2008-01-10 |
text sufocat de metafore. între pereţii de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com