| |
|
| |
nu am animal de companie
o dragoste scheletică
mă caută noaptea prin casă
în cele două camere
şi bucătăria fără balcon
umblă prin sertarele bibliotecii
după vederi şi jurnale
i remember Paris
îmi şopteşte ca o femeie
pierdută într-un port la ocean
se aşează la maşina de scris
strângându-şi genunchii la piept
îmi recită poeziile pe întuneric
uneori plânge fără motiv
se fardează
dragostea mea de metal
scrâşneşte din gene
îmi spune cât de mult i-am lipsit
poate o doare pielea încă vie
a urmelor ce mi-o strecoară în pat
învelindu-mă cu pulpele
într-un somn greu
cât un sfârşit de iubire
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2005-12-28 |
plânge
pentru că te ştie bun de iubit
sub pielea ta e culcuşul unui dumnezeu somnoros
sfârşit
(strofa a doua mi-a placut mai mult)
felicitari!
|
| vladimir -
2005-12-28 |
Francisc multumesc de opinie... se pare ca ai rezonat mai mult cu partea a doua a constructului.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com