| |
|
| |
Simt valuri spărgându-se, prăbuşindu-se,
Izbindu-se, strivindu-se peste mine ca peste stânci.
Simt ape învolburate scurgându-se prin ochi
Trăgând cu ele pămnântul, cerul şi timpul.
Rămân înfipt în mine. Nemişcat ca un munte
Mă tocesc, mă rup, mă sfâşie, mă sorb
Aceste treceri ce nu contenesc.
Palate de aur de jur împrejur se plimbă prin cer.
Piramide, catedrale, castele, cetăţi aleargă.
Femei pline, femei despletite, femei frumoase.
Cai în turme, stoluri, stoluri de peşti prin aerul-apă.
În membre subţiri, în propte, bastoane, în atele
Tot mai sus şi mai departe plutind.
Braţul meu puternic ca un ac imens coase ceruri
Şi trage coastele cailor, un fel de cortine prin gene.
Sunt croitorul de haine din piele de mări şi oceane.
Ochii îmi sunt porturi pentru astronave interstelare.
Când ridic pleoapele o pădure de picioare aleargă,
Ca un stol speriat de sub frunte.
Mă simt o talpă stricată care niciodată nu calcă.
Plină de muşte. Un cer de stele care poartă cu sine
Ideea de pas, ideea de trecere, ideea zilei de mâine.
O talpă pusă în ramă în care piciorul nu mai există.
Tumefiată, mov, grena, cenuşie, sculptată în ochi.
Munte care îşi smulge pereţi vii.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sapphire -
2008-01-10 |
Lucian, e ceva mai altfel în poezia asta. Am impresia că ai început să scrii, să laşi construcţiile care, mie cel puţin, mi se păreau artificiale la tine. Chiar dacă nu e foarte originală în totul, e o puternică notă de trăire puternică aici. Iar ultima strofă, cu excepţia ultimului vers, reuşeşte să transmită foarte bine, imaginile aici sunt autentice şi se prăvălesc ca un munte peste cititor. De ce spun cu excepţia ultimului vers: pentru ca aici enumeraţia deja e obositoare, iar "mii de sori" e chiar... banal.
|
| Sapphire -
2008-01-10 |
Notă: "mov" este invariabil. Atenţie la versul 5 din ultima strofă.
|
| lucian -
2008-01-11 |
sapphire, comentariul tau incurajator m/a bucurat. poemul este scris din suflet, cum ai si remarcat. am corectat ceea ce era de corectat si am schimbat si finalul poemului. nu stiu cat mi/a iesit sau cum de data asta, pentru ca nu mai am starea din momentul scrierii poemului.
mircea.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com