Daniel Bratu -- demona (Lisa) -- poezie

francisc - 2006-03-16

demona e un titlu bun. restul, o sinteza...................................
te mai citesc

Dedal - 2006-03-17

multam trecerii tale, dorine,
te mai astept sa citesti
si restul

Profetul - 2006-03-17

am rămas cu o poezie "cromatică"
finalul incită

Dedal - 2006-03-17

da, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice,
finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism,

multam, Virgil

Ela - 2006-03-24

E un amestec de răsărit şi asfinţit aici, cumva prin cenuşiul trecerilor prin ceţuri de suflet, portret în guaşe, sensibile tuşe de cuvinte, ca şi cum nord-sudul fiinţei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor.
Am ales ca preferinţe:
"clapele pianului alb
expirau simfonie"

"pe din afara lumilor
timpului
eram contopire -
culorile nordului
sudului
amestecate-n plutire"
şi
"ca dintr-o pânză de arcă
îmi zâmbeşti
mult mai frumoasă
şi mai departe acum"

Mai mult sau mai puţin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final).
Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanţe, gândul "ca un covor zburător", o anume detaşare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziţie. Demona... e oare, mai mult sau mai puţin intenţionat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Şi tot ca un memento: în Franţa există un lanţ de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu ştiu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzaţii, până la acea sinestezie a simţurilor. Frumos.

Dedal - 2006-04-12

comentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela,

"demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final,

scuza intarzierea