| |
|
| |
zi de marţi şi de spovadă e asta
când i-am văzut picioarele pruncului
în braţele maicii şi nimic mai mult
nu m-am mişcat înainte în biserică
şi nici înapoi, am stat acolo
unde cerşetorul mă filma, se plimba
cu un zoom printre firele mele de păr verde
gândind că sunt o primăvara, m-am făcut
că nu-l observ şi l-am lăsat în voia lui
nu am văzut mai mult din icoană
stăteam înţepenită ca şi cuvintele
când se bat de zidul cel întunecat şi
scorţos al tăcerii, am intrat acolo
pentru că astăzi mi se luminaseră ochii
poate mai mult decât ar fi fost cazul
se mai întâmplă asta atunci
când rămâi prea multă vreme în întuneric
deja pârjoleau tot ce le cădea în cale
am ars câteva cutii de plastic de pe eroilor
un buton de mobil, un mail netrimis, o fotografie
aşa că am avut câteva păcate de spus
preotului în zi de marţi şi de spovadă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| mladitza -
2008-01-09 |
Imi place cum e construit poemul. Si ideile din text imi plac. Si finalul care da iluzia ca atmosfera de gravitate ar aluneca spre superficialitate. Cea mai reusita din tot intregul imi pare totusi prima strofa.
Violeta
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com