| |
|
| |
dinspre apus ultima zi în trup
îşi arată chipul fără trăsături
croind porţi pentru lei ea cântă
sublimă soprană a pustiului
buchetul unei mirese luceşte
cu ochi de balaur
timpul mi se fărâmiţează în palmă
animal sacrificat pe ritm de chimval
melci ai veşniciei îngerii
flutură pe cer ca nişte linţolii
umbre ale erosului
făptura cu o mie de nume
îmbracă şerpii în hedone
le hrăneşte cu patimă veninul
dincolo de zăvorul fântânii
preoţii tămăduiesc vioara de suflet
strămoşii se fac scară
îmi ridică la cer tâmpla stângă
părăsite în trup cadânele caută atingerea
dervişul scormoneşte nisipul
după femurul profetului
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sapphire -
2008-01-05 |
Nu as putea spune ca nu recunosc universul poetic al lui Vladimir, acum parca mai incarcat decat oricand de simboluri, aparitii aproape imposibil de imaginat si o anume greutate a respiratiei... Cred ca ultima impresie o asociez unei incaperi cu prea mult parfum...
Imi place faptul ca nu te dezici: poeziile tale, chiar daca au acest aer aproape ireal, au toate o poveste care se cere descoperita.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com