| |
|
| |
ca o viperă îmblânzită
apa se încolăcea sub genunchi / zăpuşeala / mirosul dunării /
copiii alergând în puţa goală pe iarbă / caseta cu bijelo dugme
pe care tot satul o făcea poştă
pielea uscată îngropând nopţile în care învăţasem toate stelele
şi puteam să rămân întins pe spate ore în şir
fără să ameţesc
/
liniştea
înghiţind cu poftă pieptul secătuit al unei mame
niciun timp / niciun anotimp / doar apa
până la gât
buturuga alunecoasă ca un dinte de lapte
măsurând cerul
şi mâna ei - o fereastră imensă fără draperii
pe care-mi sprijineam bărbia
ca să ghicesc viitorul
/
peste câţiva ani
stăteam în mijlocul paşilor mei
crescuse iarba o atingeam cu vârful degetelor
copiii nu mai alergau / buturuga / mâna ta
dispăruseră dintr-o dată / pământul
se încolăcea sub genunchi şi mă muşca
ca o viperă neîmblânzită
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Dihania -
2008-01-07 |
mda. cam brusc finalul. in rest, o gargară destul de reusita
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com