| |
|
| |
ştiu că uneori par
ca acele ceasului care fac
aceleaşi mişcări de sute de ani
ştiu că jegul depus pe încălţările cu câteva numere mai mari
se usucă
şi nimeni nu-l mai bagă în seamă
răbufnirile mele lirice nu sunt altceva
decât o formă de rugăciune
o poveste despre fiinţe mici şi străzi aglomerate
de pe care stau şi
mă gândesc dacă să răstorn mormanele cu moarte,
să le împrăştii peste tot, prin camere,
peste perdele, peste ciorapi
şi toţi să urle delirant "vreau şi eu o bucată"
aş vrea un râu prin care divinitatea
să curgă în mine,
să se reverse zăpezile din iarnă înspre vară,
să nu mai fie copaci şi melci, copii şi părinţi
apa să picure ritmat iar părul să-mi descopere faţa
unui dumnezeu mai adânc, mai alb
cu mâini curate
cu priviri care înfrunzesc de iubire
aş vrea să ştiu care este cel mai scurt
drum până la înecul unei stele
de astăzi cred în dumnezeu.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| vladimir -
2008-01-05 |
Nu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii:
- din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric;
- utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor;
- evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct.
Uite ce mi-a placut:
"răbufnirile mele lirice nu sunt altceva
decât o formă de rugăciune
o poveste despre fiinţe mici şi străzi aglomerate"
.............................................................
"să ştiu care este cel mai scurt
drum până la înecul unei stele"
Mult succes in continuare.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com