| |
|
| |
Alerg ca vinovaţii pe căile iertării,
Cu inima flămāndă şi aripi moi - zălog
Destinului, căci faguri din clopotul chemării
Mi-au ispitit durerea afară din bārlog;
Alerg pe catalige să ţin cu tine pasul,
Să văd mai sus de turlă pustiul, să ascult
Fervent prin labirinturi dedalice, taifasul
Atomilor şi-n pālnii să te rostesc mai mult;
Alerg de parcă-n urmă dezastre se īntāmplă,
De parcă se īnchină balanţa īnspre nu
Şi-ndepărtānd corsetul ursitei de pe tāmplă
Īti īnţeleg trofeul cum īnţelegi şi tu
Că dincolo de moarte, prăpăstii şi blesteme,
Iubirea ne aşteaptă īn punctele extreme.
2 XII 2007
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com