| |
|
| |
nu mi-au plăcut niciodată improvizaţiile impuse
când mi-a venit rândul la workshopul de teatru, nu mi-a fost prea bine
dar am luat scaunele sub braţe şi subit m-am interpretat doar pe mine
ca pe o pasăre uriaşă care toată viaţa de până atunci
n-a făcut altceva decât şi-a pregătit aripile pentru zbor şi am convins
fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult
câteva clipe nici n-am mai văzut decât o întindere de ape sub mine
şi una de cer, deasupra ca un pilot care-şi face culoar în albastru
am coborât uşor, dar mi-aş fi dus rolul până la capăt
dacă lumea n-ar fi aplaudat ideea şi zborul meu şi dacă
nu m-aş fi intimidat, subit
în prima jumătate a anului am avut 33 de ani, vârsta cu tine
în a doua, 34
iar acum se duce 2007 cu angoase dar şi cu
prima lecţie de iubire sau zbor
poate că mie, cadoul de crăciun îmi va sosi abia la anul
când mi-aş pune perechea cea zdravănă de aripi
albastre_albe_verzi
şi te-aş găsi, dacă aş şti că mă iubeşti, la capătul pământului
apoi ţi-aş da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins
de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud
. |
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
emiemi -
2008-01-01  |
Se pare ca trecerile uneori scot ce e mai bun si mai uman, iar poezia pentru mine nu e poezie daca nu pot vedea o farima de om.
Foarte buna prima strofa, de fapt tot poemul e bun in opinia mea, dar m-am oprit la prim strofa pentru senzatia de pajura pe care mi-a dat-o.
Putin patetic, dar in sensul pozitiv, cit sa nu deranjeze.
|
| Aranca -
2008-01-01 |
şi cum spuneam gândului meu, rareori mă înşel în ceea ce priveşte respiraţiaunuipoetadevărat.
atâta prospeţime ca o zăpadă în mijlocul pădurii dintr-o singură bătaie de aripi.
"dar am luat scaunele sub braţe şi subit m-am interpretat doar pe mine
ca pe o pasăre uriaşă care toată viaţa de până atunci
n-a făcut altceva decât şi-a pregătit aripile pentru zbor şi am convins
fiindcă nu mi-am dorit altceva mai mult" frumos şi limpede...
şi iar acest veşmânt primenit să-ţi lumineze anii ce vin:
"când mi-aş pune perechea cea zdravănă de aripi
albastre_albe_verzi
şi te-aş găsi, dacă aş şti că mă iubeşti, la capătul pământului
apoi ţi-aş da zâmbetul meu, ostenită, cu obrazul încins
de rouă, de ploaie, de drum sau de gânduri, ud"
am atâtea cărţi fără dedicaţii...poate într-o zi voi primi între pagini şi eu, ca şi alţii, un semn.
cât o lacrimă de înger.
|
| adinaungur -
2008-01-04 |
Emilian, bucuroasa de oaspeti! Da, pentru empatia de cititor pica foarte bine sinceritatea. In care chiar cred si care imi este de altfel si unul dintre instrumentele de scris. Multumesc de opinie si ma bucur de aprecieri!
Draga Marina, multumesc pentru lectura si opinie. Cu mare drag vei mai primi un volum cu dedicatie, voi lua adresa ta de la Luminita! Bucuroasa de reg[sire!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com