| |
|
| |
Nu-mi priponi în lanţuri, de stalagmite, visul,
Chiar dacă-aici chemarea se-ntoarce şi e cald,
Chiar dacă pot cunoaşte cu flacăra abisul
Şi pot smerit în taina comorii să mă scald;
Căci sunt plămada slabă a orelor albastre,
Ce îşi împinge toate speranţele pe front,
Ce vrea să-noate-n lacul înmugurit cu astre
Şi-n ochiul altei zile clipind la orizont;
Şi numai câteodată pribeagul os trădează,
Îmbrăţişând blestemul măselelor de fier
Şi se ascunde-n locul în care nici o rază
Nu a pătruns, iar cordul se-anină de eter.
Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar:
O jumatate humă şi-o jumătate har.
30 XII 2007
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2007-12-31  |
un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar:
O jumătate humă şi-o jumătate har."
un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie şi credinţă în Poezie, motiv pentru care eu iţi mulţumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com