| |
|
| |
o amprentă pe ceara moale a pielii tale / ca o şoaptă uscată în lobul urechii / iau foc şi ard în tine / mă mişc sub pielea sticloasă ca un vagon de carne / îmi înfăşor în jurul pieptului cea mai lungă venă a ţipătului / mâna ta – o locomotivă ruginită pe care o urmez în tăcere
am auzit odată că atunci când îndrepţi un deget spre cineva, trei degete sunt îndreptate spre tine / se macină toţi peştii şi creşte sub noi cerul / o lupă sub care aşezăm placenta de paie / mă nasc pentru toate degetele ce îndreaptă carnea în aerul îngenunchiat
când scriu despre peşti mă întorc într-un loc pustiu / o mirişte de sticlă căldura trupului tău / apoi trec desculţ cu oasele amorţite prin ochiul îngust / îţi ating pântecul / pielea se abureşte ca sticla unui acvariu / desenez minute cu degetul până la buric şi adorm / buricul începe întotdeauna ziua de mâine
trupul tău ca o dimineaţă răcoroasă întinsă între două biserici de lemn / o bătaie de clopot o bătaie de inimă / mirosul de tămâie şi icoanele decojite / aerul umed şi sfinţii înghesuiţi sub unghii / ne-ar trebui un cer puţin mai jos / un cuţit ceresc / şi-o să răzuim oasele noastre până când aerul va mirosi a toamnă / ca un fel de apropiere / mâna ta - o cădere în gol
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com