| |
|
| |
nu ştiu cum poţi să stai
cu ochii închişi
în timp ce ţigara ta se stinge
de una singură
aşternând o parte din tine
în scrumieră
iar tu
îţi mângâi ridurile frunţii
gândindu-te la puşculiţa
unde-ţi strângeai copilăria
şi la bicicleta
cu care te roteai
în jurul casei râzând
tu nu ştiai că templele
au nevoie de lacrimi
şi rotirile trebuia făcute
doar pe jos
deschide-ţi ferestrele
şi priveşte
cum plânge cerul în hohote
acum
şi cum se roteşte pământul
desculţ şi gol
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com