| |
|
| |
Mi-e limba, în soclu, pecete
Şi-n fuga de mine se cern
Tăcerile râului Lethe
Prin solzii desprinşi de pe stern.
Cu ea în săruturi pun slova
De ambră în cerc – legământ,
De parcă-ntre-Alah şi Iehova
Îmi este mai cald în mormânt;
De parcă din ziduri şi coapse
Mai poti sa extragi diamant
Şi parcă mai multe sinapse
Mi-aşează iar viaţa pe cant;
De parcă ea are vreo vină,
Părtaşă-n tăcere la jaf.
Mai bine o smulg din tulpină
Şi-o las de Crăciun epitaf,
Căci oricâte lucruri se schimbă,
Se trec, se întâmplă sau cad,
Chiar dacă voi pierde o limbă,
Voi pune o alta-n răsad.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com