| |
|
| |
“O iau pe apa sâmbetei, la goană
Speranţele şi gustul amărui
Rămâne-n gură, fi’ncă nimeni nu-i
Să spele sarea tristă de pe rană.”
“Să punem toate relele în cui,
Să facem Romania o vădană,
Scăpând de Tăriceanu şi de Geoană,
De marinarul oacheş şi ai lui.”
“Trântim o uşă, alta se deschide!”
“Un labirint cu sensuri înnodate.”
“Chiar dacă-i alungăm, aşteaptă mii de
Alţi profitori să intre în cetate.”
“Nu vreau trufia gândului, ci blide
În sărbătoare, pline de bucate;
La ce-mi serveşte sumbra libertate
Prost înţeleasă, când stomacul vid e
Şi s-a lipit, cu mârâieli, de spate?”
22.XII.2007
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2007-12-23  |
un sonet ancorat în realitate, un dialog cu ceilalţi,cu tine însuţi, dialog desprins din viaţa cotidiană, realizat excelent, din punctul meu de vedere.
Accentuez şi ader şi eu la această petiţie deschisă a Adevărului:
"La ce-mi serveşte sumbra libertate
Prost înţeleasă, când stomacul vid e
Şi s-a lipit, cu mârâieli, de spate?"
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com