| |
|
| |
Să ȋţi ȋndoi genunchii plini de lene
ȋntr-un mister fecund şi solitar
cȃnd jertfa se uneşte pe altar
cu timpul ce se-ntoarce-n el alene
Prin trupul tău – duios mărgăritar
ȋncremenesc poveştile elene
şi spaţii-ncremenite iar tresar
cȃnd ȋţi ȋndoi genunchii plini de lene
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-12-20 |
un typo mic la ultimul vers:"ȋnţi ȋndoi"
în rest, vă citesc de departe...
|
| Oriana -
2007-12-20 |
Interesantă eufonie. Exprimare elegantă, pe alocuri clişeistică, circumscrisă romantismului de tip eminescian. Cu stimă,
/O\
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com