| |
|
| |
nu s-a deschis de la-nceput pământu’;
l-au descântat groparii cu cazmaua,
stuchind în palme, umezind măseaua
cu-aghiazmă fiartă şi-ndoind veşmântu’;
un preot burduşit şi cucuveaua
l-au binecuvântat pe drum că-i Sfântu’
Stefan în zori şi-a îngheţat cuvântu’
când s-a pornit tiptil să cearnă neaua:
“a fost şi fiu, flăcău zburdând pe vaste
păşuni şi mândre-a învârtit în sat;
a fost şi tata, soţ şi-apoi la oaste
a dat obol de sânge ca soldat;
dar azi clepsidra cuibărită-n coaste,
de-atâtea ori întoarsă, i-a secat.”
17 XII 2007
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com