| |
|
| |
odată cu lumina, prin hârtia
cusută-n geam, a început să doară
şi glasul negru-al frigului de-afară,
vestind colindul scurs din infamia
Crăciunului, în inima de ceară
a lumânării flasce şi în mia
de hapuri ronde – daruri din cutia
lăsată-n noptieră de aseară;
pe-acelaşi drum aseptic o să cadă
şi astăzi o tăcere mai puţin:
înveşmântat în haine de paradă,
bătrânul s-a-nvoit la un festin
în cer, semeţ şi-a prăvălit zăpadă
foşnind pe el, infirmiera, lin.
16 XII 2007
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com