| |
|
| |
afară toate femeile crapă umflate de frig
īnainte de asta se jură că m-au iubit cum au ştiut mai bine
unele cu mīinile īntinse
altele cu limba
altele cu milioane de celule moarte transformate īn compost pentru o podgorie
toate femeile crapă īn aer se răspīndesc miresme
de bărbat străin şi orbire
īnainte de asta toate se bat cu pumnul īn piept ca atunci cīnd vii
noaptea acasă şi baţi īn uşă
dar uşa nu se deschide
pieptul nu se deschide
inima lor e o croitoreasă īn schimbul de noapte
*
uneori mīinile mele se trezesc īnaintea mīinilor tale
uneori venele mele se deschid īnaintea venelor tale
uneori mīinile mele se deschid īnaintea tīmplelor tale
uneori tremurul meu se trezeşte īnaintea frigului tău
uneori răzuiesc crusta de gheaţă de pe geam cu o monedă
īmpart cu tine trotuarele aglomerate blana oamenilor mişcīndu-se ca nişte vulpi īn captivitate
uneori tălpile mele īngheaţă īnaintea tălpilor tale te trezeşti līngă mine ca īn patul bunicii
te uiţi pe geam afară tot eu om de zăpadă ori cazemată
şi dacă fac toate lucrurile mele īnaintea lucrurilor tale nu īnseamnă prea mult
e un fel de a spune că totul e bine
*
barba mea a crescut s-a īntins peste cer ca o iarbă ori ca un bătrīn istovit īn coşul căruţei
inima mea e o piatră abrazivă cu ea femeile īşi freacă de zor
pieile
*
cam de patru ori pe zi am nevoie de tine
la răsărit cīnd lumina toarce la picioarele noastre atunci părul tău īmi acoperă ochii
niciodată n-am fost curajos niciodată nu privesc drept cīnd intră īn mine aburul morţii
ca o cafea dulce şi īndestulătoare
pe la prīnz mi se face foame atunci părul tău īmi acoperă ochii foamea mea intră prin ochi nu lasă urme īnghit trupul tău nu mă satur
spre seară cīnd oamenii se īntorc unii īn alţii atunci părul tău īmi acoperă ochii ţeasta mea e garosniera īn care stăm cu chirie şi nimeni nu mai īncape
iar noaptea cīnd īntunericul zgīrīie uşa ca ca un caniche imperial atunci părul tău īmi acoperă ochii
niciodată n-am fost curajos niciodată nu privesc drept cīnd te ţin īntre coapse
o moarte dulce şi īndestulătoare
*
şi iată această zăpadă care ne intră īn gură şi gura se umple de viaţă
şi iată această zăpadă īn care săpăm vizuini ca nişte iepuri sălbatici
uneori femeile crapă umflate de frig se jură că m-au iubit cum au ştiut mai bine
se bat cu pumnul īn piept
dar pieptul nu se deschide
uşa nu se deschide
uneori răzuiesc crusta de gheaţă cu o monedă īmpart cu tine trotuarele
pe care care au ieşit inimi ca nişte croitorese din schimbul de noapte
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2007-12-14 |
No offence, dar sunt un pic dezamagit de textul asta. In mod normal tonul tau, ideea sunt interesante, acum imi pare insa ca ai construit textul pe o linie foarte bizara.
"Femeile crapa umflate" ? Te-au iubit cu limba, cu mainile intinse , cu milioane de celule... ?
Ideea cu piatra abraziva este fortata.
Strofa urmatoare este buna mai putin partea cu teasta care este mai degraba ilara si la fel cea a cainelui. De ce caniche imperial ? Nu zgarie toti cainii usile ? Si tu iti dai seama ce imagine ofera un caniche imperial ?
Foarte bizar text, poate nu l-am inteles... imi pare ca apropii foarte mult esenta umana de esenta animala dinspre gesturi inspre ganduri si privesti totul ca o ... autopsie a fiintei. M-ai cam lasat in ceata...
Ialin
|
| Oriana -
2007-12-14 |
Mie īmi pare un pic stranie, īncerc să nu spun misogină, afirmaţia "toate femeile crapă umflate de frig". Aici avem -20C īn mod curent şi eu īncă nu am crăpat, deşi NU sunt mai tare ca piatra. Deci eu sunt un contraexemplu, carevasăzică. Altfel, poezia e lungă/umflată artificial iar din cauza unor exprimări neelegante şi frigide īşi pierde din appealing, aproape că stă să crape īn orice moment! No ofense.
Cu drag,
/O\
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com