| |
|
| |
Eram ieri, transparenţi, prin livezi
de fulgi, parcă o singură pungă.
Acum iarna-i o ploaie mai lungă
şi-am ajuns invizibili,
mă crezi?
Am ninsori umezite de pleoape,
tu ai globul cafelei străin.
Nu-i ciudat, că de iernile vin,
e nisipul de noi mai aproape?
Că e plânsul un cal în amurg
de puhoi, rătăcit, printre dune
ce,-n loc, strânse, la fel să ne-adune,
peste noi, să ne-mprăştie, curg?
Iarna moare cu noi ca un cânt
prăpădit sub şuvoiul de buze,
dintre care, în versuri difuze,
mă şi îţi, legănat, redescânt:
Du-mă, dincolo de nouri
sapă-mi proaspătă zăpadă,
iar văzduhul fă-mi-l stradă,
şarpe printre bibelouri,
ia-mă, ocolind lumina
fă-mi troiene din cuvinte,
să ne-acoperim cuminte,
când ne rupe rădăcina,
cât mai ard, tu fă-mă fulger,
cât mai zbori, fă-mă aripă,
prin cenuşa-mi răspândită
lasă-mă uşor să şuier,
ca un crivăţ blând, cu soare,
să chem clipa, s-alung anii
ce ne-ajung, ce telegarii
ni-i incarcă de ninsoare....
Ieri plecam, transparenţi, prin cirezi
de fulgi, bici făcând singură dungă.
Acum iarna-i o ploaie mai lungă
şi-am ajuns, invizibil,
mă vezi?
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2007-12-14  |
Realmente este o plăcere să intri în universul lui Dedal (acest constructor cu ziua al Literei de Ieri) să navighezi pe sub mareea indefinită a cuvintelor intersectate de sentimente, simţiri, în marea rocadă a vocalelor.
Deosebit, de rezonanţă:
"Ieri plecam, transparenţi, prin cirezi
de fulgi, bici făcând singură dungă.
Acum iarna-i o ploaie mai lungă
şi-am ajuns, invizibil,
mă vezi?"
|
| hialin -
2007-12-14 |
Buna ziua ! Un text foarte bun, o alternanta de ritmuri (versuri cu italics si fara) si cu procedee tehnice bune. Un pic dificil de citit in constructii ca in versul trei strofa trei...
Cel mai mult imi place strofa patru .
Ialin
|
| Dedal -
2007-12-15 |
Textul e unul mai vechi, refăcut prozodic şi regândit - era Descântec de sfârşitul iernilor - atunci a avut efect.
După o perioadă a ploilor peste Iaşi, mi-a venit în gând să comut sensurile şi ruga - parcă era mai bine sub zăpezile de altă dată - şi, minune sau nu, s-a împlinit: curge zăpada ca dintrun sac - în curând cred că va ajunge până la Pod ...Pogor.
Mulţumesc, cu drag, Marina, Emil, că şi invizibil fiind, m-aţi observat.
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com