| |
|
| |
Tot pieptul cerului l-am umplut cu ser
De culoare albastră şi de nori efemeri.
Am tras perdeaua care delimitează
Raza de seară de raza de amiază.
Mi s-au stins stelele în cerul gurii
Şi toţi prietenii blonzi mi-au reproşat,
Că scot mâlul prin gura fântânii
Şi că drumul mi-l petrec neretuşat.
Stăteam de pază în cimitir ca un fur.
Cu mine stăteau îngerii încăieraţi.
Li se aprindeau săbiile legate-n-prejur
În focuri de artificii, ca nişte cârnaţi
Răstigniţi în turte de forile-soarelui,
Sfârcuri de sâni imenşi răsturnaţi.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2007-12-11 |
Daca ati urmarit si prozodia in vreun fel... ati esuat. Ritmic vorbind e un text slab.
Strofa intai de cinci ori "de" (de trei ori numai in ultimul vers) daca iau in calcul si DElimiteaza ... suna foarte slab. Amestec de termeni ai poeticului clasic(chiar romantic) cu termeni exacti... "perdeaua delimiteza "(?).
In ultima strofa cacofonia "sabiile legate" comparatia "ca niste carnati" pe care nici la estetica uratului n-o pot incadra.
Parerea mea este ca textul e slab.
Ialin
|
| lucian -
2007-12-12 |
multumesc de trecere si pareri hialin. te asigur ca voi tine cont de ele pe viitor. trecerea ta ma bucura si te mai astept.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com