| |
|
| |
am rămas
doar noi
ca o răzbunare
pentru tot
îmi întorc privirea
pleznind corzile de chitară
ale trupului tău
se prăbușesc mașini
peste noi
tremolo de forme
coastele mele incendiu nuclear
din care nu mai poți ieși
tu
prizonieră
mîna mea ascunsă
rămîne
în menghină
răscolind amintiri
o secundă
ne gîndim la consecințe
la mirosul de mosc
al timpului
oprit
aproape
de noi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| mladitza -
2007-12-08 |
M-a impresionat asocierea "masinilor prabusite" cu suavul "tremolo de forme".
|
| Sixtus -
2007-12-09 |
"ne gîndim la consecințe
la mirosul de mosc
al timpului
oprit
aproape
de noi"
nu e rau. Nici poezia n ansamblu. Cand s-o putea (si) mai bine iti voi scrie. Astept (ca mai rau se poate mult mai des).
|
| Profetul -
2007-12-09 |
dragul meu sixtus, ce pot sa iti spun,... de gustibus. am observat ce iti place tie dar ma tem ca nu ne potrivim la gusturi
|
| Sixtus -
2007-12-10 |
Apoi ce să zic şi eu, Profetule? E drept că oricȃnd o poezie bună o poţi „demonta” demonstrȃnd că e o aiureală. Şi invers cu o poezie proastă, simulȃnd că ai intrat ȋntr-un extaz frenetic. M-am distrat şi eu de cȃteva ori cu astfel de exerciţii. Iar, mai zilele trecute, recitind „Nu” al lui Eugen Ionescu am văzut, pe „viu” cum ȋl termină pe Arghezi contrapunȃndu-l lui Ion Barbu; ca apoi, la interval de cȃteva zeci de pagini, să-l termine şi pe Ion Barbu. Treaba aia cu critica „obiectivă” opusă uneia „impresioniste” este o adevărată tȃmpenie. Intotdeauna sub o critică „obiectivă” se ascunde una „impresionistă”. Cel puţin ultima, cȃnd nu este şi ea simulată tinzȃnd spre culmile extazului („pozitiv” – dacă pot spune aşa), cred că e de preferat, fiind sinceră. Ȋn concluzie. Să dea Dumnezeu ca „profeţiile” tale poetice să fie, ȋntr-adevăr profeto-poetice (ȋn mod „obiectiv”). Toate cele bune.
|

|
|