Dorin Cozan -- vule vu murir avec moi? -- poezie

când o să vină cutremuru`
şi-o să ti găsească dormind cu buricu` gol
cu luna strecurându-se pi sub pijama ca o mână cu pielea de şarpe
eu, sclavul tău preaplecat, o să ţin blocul tău comunist în braţe ca să treacă balauru` cu căpăţânili lui di magar (mai jos am o paranteză cu buricele noastre la comun)
apoi, ddacă împiedica-mă-voi când o să ti văd întorcându-ţi pântecu` rubicond spre fenetre
o să fac un salt şi, din plop, înfăşurat în flanela-mi de vampir, o să te sorb ţintuindu-te cu laseru` invizibil din priviri înainte de a-mi cădea în gură ochii de nisip cu un bob de mărgean puţin desferecat
(@@- zi tu acu dacă nu-i mai cu moţ buricu` meu!? şi care-i mai ţuguţ?)

În regatul li-be-lu-lei, în acest moment, se bea cafeaua. Să ne descălţăm, dragii mei cu “fiţe de zei”,
să ne prosternăm astfel (să nu mâncaţi şi să nu beţi nicio literă, că vă sparg): “Li , Enigma Voastră, cu genunchiul sufletului în pământul acestei planete tres minuscul, vă aşternem la picioarele Voastre lungi soarele şi luna, stelele şi celelalte acareturi ale domnului nostru preaplecat Vouă, să le distribuiţi în votre areal după cum Vă pofteşte inima: soarele în baie, luna în balcon, câte-o stea pe/o urechea, câte-o noapte/ pân` la şapte /şi, din cel şirag di mag /firav-concav/ câte-o albă-dulce meteoară/ pi la sfânta subţioară ”

când un nebun din curte priveşte
din ochii lui de tablă Nimicul intră în ochii tăi ca un şarpe de sârmă
înfăşurat pe torsul zilei El te strânge în braţe, li
despletit, părul tău şerpuind ca lâna de aur
pe marginea patului, pe marginea ferestrei, pe marginea străzii,
se va ridica iar
pe marginea străzii, pe marginea ferestrei, pe marginea patului,
ca mâinile unui orb pe torsul meu, pe organele mele sexuale care te iubesc,
înconjura-mă-vei cu sărutul lui (deşi, peste ani, chel şi cu burtă, voi rumega cafeaua şi drăcui ca magaru`)
astupa-vei pe domnul tău iubitul tău domn cavalerul virginei clavicule
din căminul t17

între noi, li, e o punte. do, la sud şi la nord apa, do

apă vie, apă moartă
fă-mă, doamne, venă spartă
fă-mă li să ştiu de mâne
mâ va linge ca un câne
do, cu râsul lui cel roş
mă va stoarce ca pe-un coş
mă va li, mă va avea,
întru el şi întru ea
să îl do, să îl bea ea
gura mea şi gura ta
fă-mă, doamne, li şi do
do şi li, făr` de i şi făr` de d
şi de i şi I şi tot
şi nimicu` să îl scot
apă vie, apă moartă
venă albăneagră spartă
frate aer, frate foc
soră apă, soră moc
să ne fie cu noroc!

oui