| |
|
| |
Întârzie de-o lună,
la întâlnire iarna
şi îi pândesc zăpada
înghesuit în beci,
acolo unde-n umbră
bolboroseşte vinul
şi Sfântu-mi dă dispensă
la chefuieli pe veci;
o mai astept o lună
până termin butoiul
şi până când iubito
la altul o să pleci,
lăsându-mă drept pradă
copiilor zănateci
cu ochii de mătase
şi picioruţe reci
şi-apoi din resemnarea
întinderilor albe
- o ţintă deturnată
în nefirescul meci
cu bulgări de zăpadă -
voi emigra spre lună
atras de vin şi sânge
cu-n stol de lilieci;
voi fi în urma iernii
un Moş Crăciun destoinic
cu nasul de căpsună
şi ţurţurii în teci,
dar am s-o prind odată
şi am s-o strâng în braţe
până-o să plângă viscol
la capăt de poteci.
4 decembrie 2007
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-12-05 |
nu se ridică la înălţimea aşteptărilor mele astă-seară.
în plus, multe diacritice lipsă pe cm pătrat.
pune şi tu data în italice. estetic vorbind.
|
| tincuta -
2007-12-06 |
Îmi place în mod deosebit ultima strofă.
"Pân-o să plângă viscol
la capăt de poteci"
Cred că diminutivul de la picior e picioruşe. Sună mai bine decât "picioruţe"
tincuta
|
| hialin -
2007-12-07 |
Tonul imi pare amuzant, textul e lipsit de profunzimea din textele tale. I-as spune... "consumabil" (no offence). M-a amuzat strofa doi mai mult. Te citesc in continuare...
Primul vers, primul cuvant... lipseste cumva prima litera ? (asa s-ar face sapte silabe)
Ialin
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com