| |
|
| |
dragostea noastră a īnceput bine. a trecut prin trahee ca un urlet s-a aşezat īn plămīni.
a prins rădăcini a īnceput să-mi sugă aerul.
orice dimineaţă īncepe īn pămīnt şi se termină īn carne. sub crusta de gheaţă oamenii īmpart bule de oxigen īnoată printre pietre ca nişte somoni pricepuţi se īndreaptă spre locul de muncă apoi mor. le vezi burţile lucind la suprafaţă e semn că au făcut ceea ce le-a stat īn putinţă. se moare atunci cīnd ai făcut tot.
*
avem nevoie de locuri comune īţi spuneam. de gesturi de nopţi de străzi mai puţin de oameni. oamenii nu au ce să dea dacă īnchizi ochii ei nu există ei nu ne leagă ei nu ne fac să ne aducem aminte.
lucruri care seamănă dar care nu sunt ale noastre:
o zi īn care se moare īn taxi atunci aerul miroase a fiere.
o noapte īn care facem dragoste atunci oamenii miros a mesteacăn.
o zi īn care facem dragoste atunci lumina nu mai are vreo importanţă.
o noapte īn care stăm zgribuliţi şi spunem tot ce ne trece prin cap atunci oamenii nu mai au importanţă.
o zi īn care tu pleci atunci aerul miroase a fiere.
lucruri necunoscute care sunt ale noastre:
părul roşu al mamei mele părul roşu al mamei tale ţipătul lor de acvilă guşa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne ţin viaţă.
rīnjetul tatălui meu rīnjetul tatălui tău mīinile lor de bărbaţi care pleacă şi nu se īntorc niciodată.
permisul meu de conducere de parcă aş avea nevoie să ştiu cine are prioritate īntotdeauna plec singur niciodată nu mă īntorc la fel.
*
cutia poştală e goală.
scara blocului e goală.
pămīntul acesta e gol.
femeia aceasta e goală.
oraşul e gol.
pereţii sunt goi.
oh atītea lucruri de umplut azi şi a rămas atīt de puţin īn mine.
*
dragostea noastră a īnceput bine īţi spuneam.
a trecut prin esofag ca o īmbucătură lacomă s-a aşezat īn stern. i-au crescut ochi mīini şi picioare
uneori īntinde mīinile iese prin stern să vadă iarna oamenii rīd ei spun că nu se poate īntr-un om nu īncape alt om. părul tău iese prin coaste īmi desfac pieptul te las să te joci cu venele mele cu oasele mele īn formă de conuri de brad.
şi nu mă doare nu mă doare deloc.
ce ştiu ei oamenii. īnoată sub crusta de gheaţă īmpart bule de oxigen le vezi burţile plutind la suprafaţă burţile lor lucitoare pentru ei nu respiră nimeni.
*
cum se face ziuă oamenii care nu mai sunt oamenii care ar putea fi oamenii care au plecat şi se īntorc acum spăşiţi se adună la porţile mele ca nişte soldaţi aşteptīnd prīnzul cu gamelele goale.
dacă-i primesc nu mai rămīne nimic pentru tine.
ţi-am spus că mie īmi trebuie foarte puţin.
mi-e de-ajuns un om să mă īnvīrt īn jurul lui ca o planetă īn jurul unui soare de-o zi.
trag obloanele īnchid ochii.
de azi nu mai primesc niciun om īn afară de tine.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| mladitza -
2007-12-04 |
Remarc "se moare atunci cīnd ai făcut tot" (metafora a destinului implinit) si mi se pare de mare sensibiltate versul "o noapte īn care facem dragoste atunci oamenii miros a mesteacăn". Plecarea iubitei echivaleaza cu o moarte... iarasi frumos si trist. Adanci mi se par si versurile despre parinti: "părul roşu al mamei mele părul roşu al mamei tale ţipătul lor de acvilă/ guşa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne ţin viaţă./ rīnjetul tatălui meu rīnjetul tatălui tău mīinile lor de bărbaţi care pleacă/ şi nu se īntorc niciodată."
|
| emiemi -
2007-12-05 |
Violeta, multumesc de lectura.
|
| hialin -
2007-12-07 |
Recunosc ca in cazul textelor tale mi-e foarte greu sa-mi dau seama daca sunt scrise ca si poezii sau in proza. Ai pasaje cu fior poetic, dar parca ai avea nevoie de ceva mai mult.
In general ideile sunt bune, depinde si de modul in care acestea se muleaza pe un anume paragraf.
Am remarcat ecourile unei nostalgii bizare, un ton pe care nu-l pot defini prea facil. Apoi... numeroase elemente de anatomie, ai putea sa le reduci.
Mi s-a parut fortata o idee, chiar ilara: " ţipătul lor de acvilă guşa lor plină cu mici rozătoare sau boabe care ne ţin viaţă."
Partea cu permisul de conducere duce intr-o idee buna, dar plecarea propriuzisa de la el nu o pot numi chiar potrivita in context.
Strofa(?) "golului" ... golul poate fi si sugerat. Iar ultimul vers(?) din ea... mi se pare slab.
"ce ştiu ei oamenii. īnoată sub crusta de gheaţă īmpart bule de oxigen le vezi burţile plutind la suprafaţă burţile lor lucitoare pentru ei nu respiră nimeni." ... "burtile" apare de doua ori intr-un interval scurt, am avut ceva dificultati la citire. E drept, in cazul asta nici punctuatia nu ma ajuta. Ai putea sa-l pui intr-o forma in care sa dai un enter pe-acolo, sau mai potrivit... sa eviti repetitia.
E bine ca desi oscilezi intre idei si te "imbraci" intr-un patetism personal, cotidian (posibil sa ma repet) ramai lucid... cum era ideea aceea stereotipica de "hipelucid".
Cred ca ai putea sa mai concentrezi ideile si sa mai scoti din "balast".
Spor in continuare !
Ialin
|
| emiemi -
2007-12-08 |
Emil foarte placut impresionat de analiza. Nu pot decit sa-ti multumesc pentru timpul pe care l-ai acordat acestui text. Din punctul meu de vedere e unul din cele mai pertinente si argumentate comentarii de care am beneficiat in ultima vreme. 90% din obiectiile tale sunt indreptatite.
Pornesc mai intii de la faptul ca si mie mi-e greu sa-mi incadrez textele intr-o anume categorie: prea stufoase ca sa fie poezie prea poetice sa fie proza.
Balastul exista pentru ca de regula nu sunt genul de om care isi lucreaza textele. Daca as scoate un volum pe hirtie atunci as deveni mai constient si le-as taia la singe. Dar pentru ca eu nu vad prea mare viitor in textele mele nu dau importanta. E drept exista fior exista emotie, dar acestea vin instinctiv nu dintr-o anume stiinta ceea ce poate fi inselator in ceea ce priveste talentul unui autor. Sinceritatea nu se confunda cu talentul. Eu mai am drum lung pina acolo, uneori nici nu stiu si nici nu vreau sa-l parcurg.
Oricum, analiza ta e mai buna decit textul si pentru asta iti multumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com