| |
|
| |
dragostea este doar suferinţă articulară
în care nostalgia aderă târzie
uneori pare un alt portret în bustrofedon
decupat din context ca dintr-o toamnă efemeră
nu mai urcau muntele uitat
cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă
o certitudine nu putem avea niciodată
locaţia evei rămâne o traumă intercostală
în condiţii minime de subzistenţă
pentru mediul înconjurător ostil
insulă din noapte şi veghe El
difuz ca respiraţia îngerilor in-folio
alte ipostaze definesc deplina consonanţă
singurătatea condorilor leagănă cerul
între două silabe un singur priveghi
«ce n’est pas la peine de se tuer puisqu’on se tue toujours trop tard.»
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| yester -
2007-12-03 |
...remarc plăcut "cerul se lăsa lung lespede neagră peste inimă",
"locaţia evei rămâne o traumă intercostală"... mi-ai plăcut mai mult în "de dragoste şi gândaci de Colorado". aici te detaşezi uşor... ceea ce nu este neapărat rău.
cu gânduri bune,
paul
|
| Aranca -
2007-12-03 |
Bref, nu e decât o simplă detaşare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului...
Merçi mon cher Paul!
|
| Doru Lubov -
2007-12-05 |
Am mai invatat un cuvant: bustrofedon...
Pasajele cu italice m-au miscat, restul mi se par prea cerebral-aride pentru ceea ce intuiesc eu din Marina.
Te citesc din 2001, de cand aparusesi pe Agonia...
O secventa cinematica si pregnanta:
"singurătatea condorilor leagănă cerul
între două silabe un singur priveghi"
Dar poezia ca intreg am receptat-o cu aceeasi placere a descifrarii. Tu ai mereu un mesaj puternic emotional de codat, atu-ul tau fata de cei care doar amesteca vorbe ca sa dea bine...
|
| Aranca -
2007-12-05 |
Şi cum ai omis "portret în bustrofedon"(http://www.hermeneia.com/poezie/907/)?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com