| |
|
| |
mi-e sufletul deseori încăpere de sare
adăpostind sub foşnet oceanul
acolo sub grinzile cerului credinţa e tot ceea ce rămâne
eu am ridicat norii desculţi până la tine
doamne tu ai zidit ferestrele
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| mladitza -
2007-11-30 |
Un text mangaietor ca "fosnetul" unui suflet frumos. Versurile se leaga armonios unele de altele intr-un un poem rotund. Deosebita metafora "eu am ridicat norii desculti pana la tine".
|
| Aranca -
2007-11-30 |
E o (în)zidire.
Mulţumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com