| |
|
| |
plouă
toate în jur sunt reci
simetrice şi exacte
beau un pahar de pinot noir
viaţa e o neînţelegere cosmică
îmi spun privindu-mi mâinile
tatuate cu semne bizare
pe marginea patului ea
ţine la piept o păpuşă de cârpă
îşi ascunde sânii sub togă
ascultând cum sângele
mi se prelinge
într-un fel dulce
spre inimă
atunci când adorm
mă ascunde în pântec
îşi sileşte genunchii
să se aplece spre zei
piciorul să calce
prin aşchii
în drum spre şabat
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-11-29 |
si iata cum incep sa zimbesc. e interesanta femeia la Vladimir Negru. intotdeauna. si asta poate pentru ca niciodata nu apuci sa o vezi clar. suficient de clar
|
| vladimir -
2007-12-07 |
Virgil... multumesc pentru cuvinte. E bine cand faci pe cineva sa zambeasca.
|
| tincuta -
2007-12-07 |
Imagine deosebită
"îşi sileşte genunchii
să se aplece spre zei
piciorul să calce
prin aşchii"
Doar în poezia lui Radu Cârneci am mai găsit aceeaşi nuanţă în versuri.
Versuri care divinizează femeia.
Frumos!
tincuţa
|
| vladimir -
2008-01-05 |
Tincuta, multumesc pentru comentariu si scuze pentru raspunsul atat de intarziat. Nu este vorba insa de divinizarea femeii, nici macar al esentei pasive, feminine in general, demers care nu se afla in coerenta cu propria mea conceptie despre viata... dar este intr-adevar vorba despre respect pentru femeia care stie sa desluseasca drumurile iubirii, chiar cu riscul propriei caderi.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com