| |
|
| |
am
rămas
acolo
stinsă
şi
albă
în
doliul
cărnii
tatuate
cu
umbră
dacă lumina se stinge cu întunericul
tu
n-ar
trebui
decât
să
mă
iubeşti
m-ai reaprinde
aşa
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| vladimir -
2007-11-28 |
Interesanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit.
Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :)
Bine ai venit.
|
| adinaungur -
2007-11-28 |
Vladimir, am şi strunit încă puţin poezia, aşa ca să cadă mai printre rostiri şi îţi mulţumesc!
Bucuroasă de cititori care ştiu să citească în esenţe!
Şi mulţumesc pentru primire!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com