| |
|
| |
să zaci în faţa cafelei fierbinţi
în dimineaţa ploioasă de noiembrie
ca şi cum ai fi pe o plajă pustie
într-un colţ jamaican de insulă
privind la stropii care curăţă geamul
imaginându-ţi o purificare a sufletului
de tristeţi, iluzii şi scârbă
nu e un privilegiu pe care ţi-l poţi permite
curtea în care ai copilărit
mormântul unei tinereţi inutile
iubirile vinovate şi triste
nu-ţi vor mai defila prin faţa ochilor
poate nu azi
dar curând vei vedea
cum mâinile umezite de ploaie
se vor usca şi vor găzdui în ele moartea
şi visele îţi vor deveni atoli
în aşteptarea uraganelor
aşa că iubeşte-te
mai mult decât ţi-ai iubi aproapele
lumea nu-şi va mai aminti de tine
şi oricum e inutil să explici tuturor
cât de aproape îţi simţi respiraţia
când cu degete tremurânde
îţi apropii lama de falcă
pentru a te face mai proaspăt
mai prezentabil
în fiecare dimineaţă
în apropierea
ultimei cafele
cu lapte
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-11-28 |
am senzatii impartite fata de acel „sa zaci” de la inceput, in esenta el introduce o intreaga prisma pentru tot textul. nu imi place, mai ales prin ceea ce eu percep ca fiind un fel de „tinguire”, si totusi lipsa lui ar schimba intregul text. interesanta introducere
|
| Aranca -
2007-11-28 |
Găsesc aici două texte (ultima strofă e decupată ideatic din altceva) din care prefer primul (şi mai ales prima strofă) pentru atmosfera interioară, spleen, stress etc.
"să zaci în faţa cafelei fierbinţi
în dimineaţa ploioasă de noiembrie
ca şi cum ai fi pe o plajă pustie"
trist...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com