| |
|
| |
Port în mine umbra ciudată a morţii
adrenalină tolănită pe ziduri
în poem fiecare se dezbracă pe sine
mai încolo întunericul îşi muşcă zăbala
stau în genunchi până la zece
aştept să-mi şopteşti că m-ai visat goală
bând din ochii tăi frigul
picioarele se lungesc cât stâlpii de la catedrală
discursuri fluente se preling pe sub icoane
umbra mai pleacă uneori
mă împărtăşesc atunci karma alunecă
printre noi e bine să rugineşti frica
s-o înghiţi fără părere de rău
zideşti o frunză de frasin
ca pe o zodie în care
n-ai să te naşti niciodată.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Flueraşu Petre -
2007-11-26 |
tincuta, un poem interesant, multe imagini complexe, create atent, insailatate frumos.
te felicit pentru gradul ridicat de discursivitate, care aici prinde bine.
singura obiectie este in legatura cu titlul, care imi pare putin prea pretentios. Poate ar merge numai "karma"...
oricum, am citit cu interes.
petre
|
| tincuta -
2007-11-26 |
E-adevărat că uneori îmi vine greu să-mi aleg un titlu potrivit. Nu ştiu dacă îl voi lăsa pe acesta. Oricum îţi mulţumesc pentru comentariu.
Te mai aştept!
|
| Aranca -
2007-11-26 |
Mie mi se pare poemul impregnat cu metafore deosebite într-o scenografie dinamică a umbrelor ca de exemplu:
"aştept să-mi şopteşti că m-ai visat goală
bând din ochii tăi frigul" sau
"printre noi e bine să rugineşti frica"
Titlul nu deranjează, e parte din întregul liric. Delicat.
|
| tincuta -
2007-11-27 |
Mulţumesc de comentariu.
Mă bucur să ştiu că poezia a plăcut.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com