| |
|
| |
Adolescenţii sunt asemeni bobocilor de mac,
Uniţi de-o acoladă nevăzută între pământ şi stele
Frământaţi de iluzii care devin apoi amintiri grele
Ce doboară fortăreţile speranţei şi prefac
Iubirea, fericirea şi alinarea în esenţe ale durerii.
Aceşti titani cu suflete de porţelan
Sunt singurii cunoscători ai puterii timpului
Cei ce vor să distrugă altarul păgân al egoismului
Sunt păsări ciudate, neechilibrate, cu aripile frânte
Ce luptă cu nepăsarea unei lumi amorţite
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com