| |
|
| |
Mi-s buzele arse, pecete zilelor ploioase.
Iubirea ta în forme ai turnat-o
Şi m-ai zidit. Departe de ale lumii valuri.
Mai este timp afară? Mai plouă oare-n zori?
Prin gratii se strecoară fierbitele-ţi cuvinte,
Durerea ce-n imagini se răsfiră, plăcere-i uneori.
Sunt piatra unghiulară, ce-n boltă se-nfiripă.
În locul osândit să poarte-n veci iubirea,
Răsufla-mă şi lasă să m-ajungă amintirea.
Doar eu mai las o urma pe nisip? Hieroglifă
A celor ce au fost şi vor mai fi,
Nisip. Căci plin este deşertul de iubiri.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| hialin -
2007-11-16 |
Un text care are nevoie de ceva prelucrari. Tema iubirii a devenit in sine o tema banala, de aceea trebuie prezentata dintr-un punct de vedere diferit sau trebuie "imbracata" foarte bine. Apoi, textul abunda in stereotipii "buzele arse", "ale lumii valuri", "locul osandit", "fierbintele-ti cuvine" (cred ca aveti o greseala la "fierbitele").
Versul "Mai este timp afară? Mai plouă oare-n zori?" este foarte banal, este lipsit de simtire, e gol. Intrebarile retorice sunt inexpresive.
"Doar eu mai las o urma pe nisip? " formulare slaba. Incercati sa mai prelucrati textul.
Ialin
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com