Dorin Cozan -- ne-am despărţit la prima ninsoare -- poezie

cum aş putea spune mi-e dor de tine când mi-e dor de tine
( mă repet, nu-i aşa? nu-i aşaa)
nu încep să număr copacii
pentru că mi-e dor foarte de tine şi mă opresc la primul copac gol
-e aşa gol că i-au căzut frunzele din cauza asta –

mă uit mă uit şi nu fac nimic
cu viaţa mea, care e ..aşa, ca un bulgăr cu ochi
nu vreau să ştiu nu vreau să ştiu - îşi trec copacii unul altuia bulgărul acesta cald-
nici nu ştiu ce nu vreau să ştiu
oamenii fireşte râd de mine pe dinăuntru sau pe dinafară
iar unii câini, searaa, se pişă pe unii copaci – îi văd, le fac pozee
şi nu-mi cad mâinile mie nu-

e firesc
cum trece timpul prin dreptul meu, urcând şi el dealul
şi, o clipă, se uită (numai la poeţi se uită aşaa) zice
saluut
dar dacă mă întrebi tu ce-i timpul ăsta
eu îţi spun mi-e dor de tine
mai ales când văd mirat nervul mâinii cum aşteaptă el frământat globul meu ocular să te vadă şi-apoi mâna
cu muşchii şi degetele ei
cum s-ar întinde spre organismul tău
cum se dilată spaţiul
curge
şi iese din el
dar eu ştiu
dincolo de toate acestea
dincolo de vers şi dincolo de dincoace
mi-e dor de tine şi nu ştiu să o spun
aş putea ca socrate, oprindu-mă şi stând aşaa nemişcat cu orele
dar eu sunt viu şi mă ţin aşa
numai organismul meu viu se opreşte din mers
eu merg oricum alături de tine ca gândul şi ca vântul aş spune
şi când organismul meu merge în dreptul tău se crede tâmpit
-eşti tâmpit! eu …ihi!-
iată, ea merge şi merge şi merge şi are picioare

şi-i zic: nu uita nu uita că ţi-e dor de ea
iar el către mine: trebuie să uit, mă, trebuie (oricum nu uit..sau uit?)
ca tu să mergi mai departe
cu ea când ea nu e
fără ea, când este cu tine
fără tine, dacă ea merge cu tine (uneori o simt cum merge cu mine, uneori copacii simt şi ei şi înfloresc în mijlocul iernii – de-ai dracu, să nu uit că mi-e dor de ea şi că uit)
şi dacă ea, care nu este eterna ea, ci ea care este acum şi aici pe pământ
şi poate poate şi dincolo, în ceruri ( pentru că ea este poeziaa şi nu mă iubeşte oricum)
nu ştie să spună sau nu spune mi-e dor de tine, mă, tu care nu mă vezi niciodată pe mine
şi acum, că mă vezi în sfârşit, te bâlbâi şi taci ( da tot simt şi tu ştii cum se bâlbâie celulele tale când mă respiră de la distanţă)
şi dacă tot ea nu spune nimic dar simpla ei prezenţă şi simpla ei absenţă spun totul
totul nu sunt eu
aşa spune ea dintotdeauna

da şi nu şi eu mă agăţ de da şi mă legăn
da şi nu zice ea, da da zic eu şi mă legăn
ţi-e dor de mine?... tot ea
eu...da şi nu
da da zice ea şi mă leagănă
şi uite-aşa nu se termină niciodată nici da şi nici nu
şi uite-aşa nici tu nici tu când ţi-e dor nu ştii nu îi spui
ci scrii poezii
lua-le-ar dracu de poezii
şi dracu le ia şi zbiară la toţi
pâârtiieeeeeeeeeeeeeeeeeeee