pal emilian -- colţişor a murit -- poezie

Dragă Otilia

Îţi voi spune azi o poveste despre un copil cam ca tine care a crescut aşa de mult
că nu mai ştia unde-i sunt mîinile şi picioarele.
cînd era mic îi plăcea mult laptele cu fidea turna grămadă de zahăr în el cînd auzea paşii tăticului pe cerdac începea să tremure îşi lua farfuria şi fugea sub cerdac mînca cu găinile îi venea să-i scoată inima cu o şurubelniţă s-o arunce cocoşului cocoşul se înfurie la culoarea roşie într-o zi de frica tăticului în loc de zahăr a turnat sodă în lapte de-atunci vorbeşte foarte puţin

Împărţea zilele în zile cînd se juca de-a aviatorii zile cînd îşi înnoda un cearşaf în jurul gîtului şi se credea general zile cînd se credea pistruiatul şi zile cînd mergea la biserică zilele cînd se credea general îi aduceau multe victorii asupra furnicilor şi conurilor de brad în zilele cînd se juca de-a aviatorii îşi rupea mîna doctorii spunea fractură deschisă doctorii spuneau cu strivire a nervului îl duceau la operaţie le spunea tovarăşilor de arme să cucerească lumea pentru el dacă nu se întoarce doctorii nu vedeau niciun tovarăş îl tot loveau cu ciocănele

Alţi copii nu-i spuneau pe nume îl strigau topik sau zero carii el aştepta să crească să le arate lor cum se citeşte ceasul cum se sparg pepenii şi cum se pun sîmburii în pămînt pentru ca fiecare om să aibă un pepene pentru ca fiecare tătic să aibă un pepene de mîncat cînd e beat şi să se strice la burtă pentru ca fiecare copil să aibă un pepene de crăpat ca să-l crape apoi perfect pe tăticul

A crescut dar nu cît voia el trebuia să se urce pe garduri să vadă ce se întîmplă în casele oamenilor trebuia să se urce în trenuri să vadă ce se întîmplă în alte oraşe mama-i spunea că e bine aşa sunt lucruri pe care e mai bine să nu le vadă nu e bine să fii înalt ai să te loveşti de oamenii uriaşi de femeile pajură care-ţi mănîncă pulpele ochii şi gura

Nici femeile nu-i spuneau pe nume unele îl strigau borăcel altele fugeau cu zidari pe coasta amalfitană a plîns o zi două apoi s-a pus pe crescut pînă într-o zi cînd l-a văzut pe tăticu spînzurat de gratiile de la psihiatrie şi a scris despre asta

A crescut a crescut pînă a ajuns într-un oraş voia să fie prieten cu toţi îşi arăta tot timpul dinţii din faţă dinţii de iepure dinţii de castor o femeie i-a zis Colţişor mult timp aşa i-a rămas numele iar el a fost fericit aproape un an

Dragă Otilia
Aş fi vrut să-ţi spun Colţişor a murit prăbuşindu-se cu avionul după ce a doborît vreo cinci avioane japoneze ori că a ţinut piept duşmanilor cu o mitralieră în timp ce tovarăşii lui se retrăgeau dar nu Otilia Colţişor n-a murit aşa s-a dus în Legiunea Străină unde pentru că era prea înalt l-au legat cobză şi l-au lăsat în deşert au venit furnicile roşii au venit furnicile negre l-au mîncat pe dinăuntru l-au mîncat pînă n-a mai avut ce să dea

Nu plînge copilul meu l-au adus acasă nişte străini aşa se întîmplă cînd poţi face totul oamenii nu-ţi dau nimic la schimb l-au adus acasă l-au pus în pămînt ca atunci cînd era mic şi îngropa bulbi din care să iasă ghiocei pentru mama l-au pus în pămînt după o vreme din el a ieşit mai întîi un copăcel apoi un tată înalt care te ţine în braţe şi braţele nu-i cad niciodată