| |
|
| |
vorbim mereu de ramuri
şi de rădăcini
niciodată de perne
de cearceafuri albe
ridicăm din trunchiurile copacilor
turnuri înalte
iar frunzelor moarte le facem statui
din stâncile lunii zidim temple şi Dumnezei
deşi n-au aer suficient
să ne ajungă nici măcar
în acele două minute când ni se taie respiraţia
inspir adânc şi închid ochii
Dumnezeu este o pernă pe care îmi adorm iluziile
obosite de atâtea priviri deasupra
iar cearceaful alb e mormântul în care mor in fiecare zi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| tincuta -
2007-11-08 |
O poezie unitară în care există imagini reuşite.
Mi-a plăcut în mod deosebit " Dumnezeu este o pernă pe care îmi adorm iluziile"
|
| Djamal -
2007-11-08 |
iti multumesc de trecere si pentru apreciere.
te mai astept cu drag
Djamal
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com