| |
|
| |
esenţialul e să nu ştii cum se termină filmul cu octombrie
doar un travelling pe străzi în reparaţii
cu motani gripaţi & vântul nujazz
înaintând spre iubire
apoi două cafele pe terasa cu bănci negeluite
stop cadru pe strada ulmilor ce chelesc
domnule pizzaman
luaţi expresia aceea de scărpinat în cap
ca şi cum toată lumea ar şti că tuia este arborele-vieţii
acum dansul pe bonheur du vivre
în parcul cu copii chiulind de la ore
vreau acel vernil de mesteceni profilat pe ceruleu
cei doi câini ce scot aburi vă rog mai la dreapta
aduceţi băncile scrijelite şi masa cu băltoace de frunze
zoom pe lacul cu păianjeni-de-apă clipocind
mai lipseşte un sărut sub arţarul din fundal
când fiecare piatră va fi o epifanie
vom avea momentul perfect
ca lumina technicolor pe iarba udă
acum l’odeur de la folie motor!
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-10-28 |
Un text cu inserţii "postmoderniste" ce colorează peisajul anotimpului.
Amprenta asta, din păcate caracterizantă a oraşului, mâncat de cariile şantierelor, se regăseşte peste tot, mă stresează şi pe mine câteodată:
"esenţialul e să nu ştii cum se termină filmul cu octombrie
doar un travelling pe străzi în reparaţii"
Îmi place finalul:
"când fiecare piatră va fi o epifanie
vom avea momentul perfect
ca lumina technicolor pe iarba udă
acum l’odeur de la folie motor!"
Zoom pe poezie!
|
| Doru Lubov -
2007-10-28 |
Mersi, Marina. Am încercat să mă joc puţin pe tema vieţii ca film, a regizorului ascuns. Nu ştiu cât mi-a ieşit. Mie textul mi se pare amuzant la recitire... Să ne citim cu bine!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com