| |
|
| |
curând e toamnă;
floarea pierde mirosul;
se întunecă.
dorul tău va opri şi-n
gara mea ? Cine ştie?
strivit de toamnă
salcâm tăcut, orb soarbe
din cuiburi ploaia.
singur pe trepte încerc
sa iau din cuier luna.
copaci aleargă
odata cu vagonul-
singur lângă geam
reflectez: câte halte
mai sunt până la capăt ?
în tren, stau la geam
conturul clădirilor-
în depărtare.
o muscă pricăjită
moare lângă tigară.
salcâmi în zare ;
copii salută trenul-
ploaie de toamnă ;
mă aşteaptă cineva,
în gara îngheţată ?
în compartiment
tineri fumează şi râd-
afară e frig.
prin fum de ţigară se
duc amintiri duioase.
raze de soare
străbat geamul aburit :
vise prind viaţă.
ascult imnul roţilor-
departe-i asfinţitul.
de pe pod fluviul
fără suflare pare.
cârduri de berze :
semne pe un roşu cer-
dorobanţi-podari veşnici.
dispar în zare…
înghiţite de soare
cercuri de cocori.
la barieră: nuntaşi
viaţa lor stă sau curge ?
amar de toamnă,
gutuie feliată-
puf pe degete.
se duc pelicani perechi;
la capăt: o lumină.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-10-27 |
Textul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că ştim cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel.
Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reuşită:
"singur pe trepte încerc
sa iau din cuier luna."
Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică.
Atenţie la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
|
| Ani -
2007-10-29 |
Am vrut ca bătaia să cadă pe categoriile extetice :Yugen si Sabi.Clipa prezentă vazută din mersul trenului, intr-o continua transformare este pusă in antiteză cu eternitatea.
Aranca, am corectat pe ici pe colo, părerea ta este binevenită, multumesc.
numai bine.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com