| |
|
| |
îmi doresc o iubită
care să taie pâinea
în felii asemeni unor cadrane de ceas
să transporte apa
de pe buzele ei
în pumnii mei când mă rog
fără ca aerul să simtă
să poată alerga cu mine în parc
3 km
sau doar să stea să mă urmărească
îmbrăţişând un copac
până la contopire
să vorbească încet
precum lumina unei lumânări
când sunt la o bere
cu prietenul meu cel mai bun
să fie lângă mine ca un vis
să mă înalţe ca pe un zmeu
atunci când facem dragoste
dacă ar fi să ne despărţim
să ţină morţiş
să nu mă lase pe întuneric
şi să îi simt tot restul vieţii
îmbrăţişarea
chiar şi mai mult
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| mladitza -
2007-11-07 |
Un poem calin, cu imagini deosebite.
Cand iubim, orice este firesc si nu ne temem de ridicol:
"să poată alerga cu mine în parc
3 km
sau doar să stea să mă urmărească
îmbrăţişând un copac"
...si nici de contopirea cu divinitatea:
"să transporte apa
de pe buzele ei
în pumnii mei când mă rog" (o imagine inedita in care se recurge inspirat la simbolul vietii, al regenerarii si al puritatii - apa, oferind aici acestui element primordial si valoare de liant intre doi indragostiti).
Poate ar fi bine sa renunti la "chiar si mai mult", sa termini cu "imbratisarea".
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com