| |
|
| |
Tagore
inima ta era
doar o bucată mică de carne
nările
două mici ferestre
pe unde intra mirosul ploii
ce-ţi uda soarele din creştet
Tagore
păsările încă mai zboară şi acum
îşi aleg singure drumul
nimeni nu le pune indicatoare
n-au nevoie de mărgele
nici de icoane
şi nu stau decât în locuri înalte
Tagore
cerul mai este acolo unde l-ai lăsat
ultima dată
iar stelele încă mai cad în prăpăstii
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-10-18 |
Ai câteva typo; reciteşte-ţi textul, te rog. Revin.
|
| lucian -
2007-10-18 |
un text inspirat, frumos, sincer şi plin de patos. atentie la ultimul vers al primei strofe! ai un typo.
te-am citit cu plăcere.
|
| Djamal -
2007-10-18 |
Marina, iti multumesc de trecere si pentru apreciere.
ma asteptam la reactie mai puternica din partea ta dar oricum iti multumesc.
cu respect
|
| Aranca -
2007-10-18 |
E un crochiu delicat.
"Tagore
cerul mai este acolo unde l-ai lăsat
ultima dată"
Frumos.
|
| Djamal -
2007-10-18 |
nincu mircea, iti multumesc de trecere si pentru apreciere.
te mai astept
Djamal
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com