| |
|
| |
există o anorexie a iubirii când
deşi aproapele a venit în sfârşit spre noi
ne stingem cu blidul de mâncare alături
fără să mai gustăm
asemeni celor ce au stat prea mult în lagăr
li s-a micşorat stomacul
retrăgându-ne-ntr-o castă a umbrelor
murim neputincioşi de a ne regenera înlăuntrurile
poate pentru că în chip real totul
se petrece o singură dată
....şi bărbatul vorbea cu femeia
pe masă, fiertura de porumb aburind
peştele prăjit
într-un colţ al odăii o fetiţă cu o păpuşă de cârpe
există un timp al spintecărilor proprii
vin şi icre
într-o zi lucrurile se împuţinează de la sine
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com