| |
|
| |
Nu mă chema pe numele meu de lumină
când adevărul mă strânge cu toate ferestrele lui,
vezi, timpul mă taie felii atârnându-mă la uscat
pe crengi fără muguri
(penurie mare de lacrimi în existenţa aceasta,
mi-au spus corbii într-o bună zi,
trăgând storurile peste răsărituri -
păstrează-le pe cele puţine pentru morţile altora)
da aş fi răsturnat munţii iubindu-te aş fi sădit crânguri albastre
în văile Lunii
- inima mea se născuse şlefuită în formă de pârghie -
aş fi înverzit toate orele din decembrie doar sărutând
umărul glorios al bărbatului
fântâni aş fi deschis în carnea lui,
secundele n-ar mai fi răsunat a putregai strivit între dinţi
nu-i vina mea că azi nu mai ştiu cui şi de ce mă închin,
viaţa şi moartea îşi schimbă mereu între ele fustele creţe,
verbe febrile au înălţat, dinspre mine spre mâine,
bariere aşteptând trecerea unui personal
deraiat
da te-aş fi iubit aş fi crezut ţi-aş fi turnat
poeme neîncepute în palmă,
să-ţi limpezeşti cu ele privirea şi tălpile
acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte,
în amonte s-au prăbuşit îngenunchiaţi căpriori -
mai bine iartă-mă
şi risipeşte-mă
într-o conjugare perpetuă
la condiţional optativ.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Aranca -
2007-10-14  |
Un text bun neaşteptat, poate mai elaborat stilistic cu pasaje deosebite ca de exemplu:
"nu-i vina mea că azi nu mai ştiu cui şi de ce mă închin,
viaţa şi moartea îşi schimbă mereu între ele fustele creţe,
verbe febrile au înălţat, dinspre mine spre mâine,
bariere aşteptând trecerea unui personal
deraiat"
Finalul mi se pare reuşit (de multe ori sunt tentată să decupez anumite fragmente dintr-un text, convinsă fiind că acolo este cheia muzicală a întregului sistem - un sistem cu mai multe necunoscute, în care matematica şi muzica se identifică):
"acum să tăcem, e toamnă prelungă în aval de cuvinte,
în amonte s-au prăbuşit îngenunchiaţi căpriori -
mai bine iartă-mă
şi risipeşte-mă
într-o conjugare perpetuă
la condiţional optativ."
[...Poate aş mai reveni după o vreme pentru a elimina anumite sincope dar nu de idei, ci de respiraţie poetică, să spun aşa.]
Privesc textul ca pe un un fel/modalitate/fenomen de a te apropia de Lumina-care-te-cunoaşte-pe-nume.
|
| Sancho Panza -
2007-10-14 |
Marina, incantata de apreciere, dar mai ca-mi vine sa rad citind calificativul "mai elaborat stilistic"...fiindca textul acesta a fost scris dintr-o rasuflare (de unde si sincopele de respiratie poetica pe care le-ai sesizat). E bine insa ca a placut si asa. Sa insemne ca ar trebui sa am mai multa incredere in instinctul meu...poetic? :)
multumesc pentru lectura si comentariu,
Adriana
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com