| |
|
| |
Beau. Am guri imense mereu deschise.
În drumul meu sunt cârciumi în care adăst.
Nu mai pot pune piciorul în pământ,
Numai întâmplător între câteva stele.
Ochii mei sunt acvarii în care se zbat peşti.
Le văd branhiile deschizându-se cratere.
Universul se pleacă cu totul înaintea mea
Revărsându-şi toate imaginaţiile vântului.
Printre lacrimi mi se învârt constelaţiile.
Aleargă comete pretutindeni în mintea mea.
Vulcanii renasc şi se revarsă în palme.
Ţi-ii dărui cu toate scânteile focului lor.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-10-13 |
ai grijă că ai cel puțin o cacofonie
|
| lucian -
2007-10-17 |
as fi dorit sa imi si precizezi unde. te rog!
|
| lucian -
2007-10-19 |
acum consider comentariul tau benefic, motiv pentru care iti multumesc.
cu prietenie.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com