| |
|
| |
sărută-mă
un mojo zâmbeşte în mâinile noastre
arată-mi dinţii foarte albi
de aici se aude zvâcnirea pământului
furtunile se dezlănţuie
victoria templarilor
clipim
iar tunurile plesnesc surd
scrijelim pielea târându-ne spre salvare
rănile nu se vor vindeca
descoperă realitatea
ne-am mai simţit aşa
în sânge, în spatele unghiilor
privim spre cer
închidem ochii
şi aşteptăm furnicile roşii
nu mai fugiţi,
nu are rost
clapele pianului răsună în gol
nemuritorii voştri dorm
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com