chipul meu plin cu nisip
îmi stă ghemuit ca un făt
în palma stângă
celui care strigă
ţinând soarele de braţi
de la răsărit până la apus
să-mi aducă aminte
de tălpile mele desculţe
i s-a făcut sete
iar eu
deşi duc toate culorile
în mâna dreaptă
când privesc deasupra
mă plec dintotdeauna doar culorii roşii.
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com