| |
|
| |
m-am născut fără mine
cea mai importantă parte a mea a rămas suspendată în întuneric
mi s-a spus că trebuie să o câştig
să o merit
intrând în peşteră, am căutat să reconstitui uterul mamei şi,
deşi ochii mei nu cunoscuseră culorile, simţeam că
vor fi aşa cum le găsisem
ai dreptate, suntem tragici când ni se spune să luăm cuminţi
o pilulă albă căci vine o zi în care tăcerea o tăiem
cu un fir subţire de aţă felii
după crusta ei galbenă, aburindă precum fiertura de porumb
rămân puţine lucruri de spus
a iubi e a te arunca dintr-un montagne russe spre celălalt
când întorcându-ne înăuntru
toate ni se par vechi mici uzate
scârţâim a rugină
a vânt
şi sunetul acela metalic
insuportabil ne face să fugim spre o altă poartă deschisă
să o ungem cu untdelemnul lacrimilor noastre
până când îi spargem nuca şi-i mâncăm miezul gustos
într-o odaie curată, nu neapărat nouă
legată de poarta aceea
şi după aceea ştii ce e tragic?
privind lumea de la fereastra aceea să amorţim de frig
da, totul se învecheşte cu repeziciune
vine o zi când gâfâim urcând scările spre odaia de demult
când îţi laşi neglijent ţigara aprinsă
locul nostru ştiu, ştiu, nu e în noi
locul nostru e uneori în celălalt şi de multe ori pe drumuri
alergăm undeva
spre un loc fără nume căci nici noi nu avem
acolo putem urla fără să fim văzuţi
acolo putem cădea sub masă
beţi de tristeţe până târziu
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-09-28 |
as fi preferat "untdelemn" in loc de "ulei" si as fi renuntat la "morala" ultimelor doua versuri
|
| lucian -
2007-09-28 |
!m-am născut fără mine...
locul nostru ştiu, ştiu, nu e în noi
locul nostru e uneori în celălalt şi de multe ori pe drumuri
alergăm undeva
spre un loc fără nume căci nici noi nu avem"
in aceste versuri imi pare ca sta esenta poemului. restul este o ampla desertare de idei frumoase in cuvinte potrivite.
cu sinceritate.
|
| queen margot -
2007-09-28 |
ma bucur ca ati trecut,pentru lectura si sugestii...o sa ma gandesc insa nu mult ca e tarziu si maine ma vad cu doamna maria gheorghe, poeta , venita din canada in pelerinaj pe urmele junimistilor. in concluzie, taiem capul ultimelor versuri.cine are nevoie de morala?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com