| |
|
| |
|
poezie
generala
avalanşa 
a doina a dalai lama, poem inspirat dintr-un fapt real, dintr-un stors de cer şi de tine/ vorbesc o latină ciudată VI
de katya kelaro (queen margot)
autor hermeneia
|
am adormit într-o noapte cu fereastra deschisă
spre dimineaţă, eram acoperită cu zăpadă, auzeam paşi
o mână de grăniceri un mers de copil focuri de armă
sânge îmi picura în palmă de sus, din acoperiş
taci, îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebuneşte
o fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele
roagă-te, pleacă-ţi genunchii, împreunează-ţi aura mâinilor
şi ateul se roagă dar nu ştie, soldaţii chinezi se rugau să nu-i vadă nimeni
se vor duce acasă la cină să-şi pregătească vânatul
căci ea li se va aşeza dinainte ori de câte ori îşi vor aşterne masa, vinul în pahar
oare trupul şi-a încordat arcurile prea sus?
sângerez undeva pe zăpadă a sâmbure şi a floare de colţ
dalai lama oceanul de înţelepciune, firul albăstrui cu sunet de tămâie
lama, un cameloid în anzi
doina, suflet în transfigurare .. a doina, o desagă a dorului
lacrimă de codană,
ochiul lunii culcat pe pernă
dalai lama, ochiul lunii în odaia de oaspeţi
şi sunetul a tras o dungă la orizont
sus pace
pe creste pace
peste epitaful de sânge şi zăpadă e pace
un taum românesc a doina
a dalai lama, cărbuni într-o altă căţuie a cetăţuii lacustre
sufletul îşi ascute coasa să împle cerul de maci căci
prin trei puncte
se poate trasa o singură linie şi numai una
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Alexander -
2007-10-01  |
o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada.
zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebuneşte/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.)
/ fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele
roagă-te, pleacă-ţi genunchii, împreunează-ţi aura mâinilor
şi ateul se roagă dar nu ştie/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /şi ateul se roagă dar nu ştie/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /şi a floare de colţ/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice.
personal incheiam poezia aici la versul /şi sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia.
spuneam ca versul cu /şi ateul se roagă dar nu ştie/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge şi zăpadă e pace
un taum românesc a doina
a dalai lama, cărbuni într-o altă căţuie a cetăţuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge şi zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema
dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita.
imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia.
seara buna
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com